Actiunea sociala este o componenta fundamentala a activitatii umane. Ea consta intr-un ansamblu integrat de transformari aplicate de catre un individ sau grup social unui obiect, in vederea obtinerii unui rezultat concretizat in adaptare sau cu scopul determinarii functiei unei componente a sistemului social.
Raportarea comportamentului uman la normele, scopurile si valorile sociale a facut obiectul unei teorii a actiunii sociale, care include doua domenii de examinare, unul orientat pe analiza actiunii in legatura cu sistemul social, al doilea, fiind interesat de actorul social. Prima perspectiva se refera la determinarea sociala a comportamentului uman sau la motivatia actiunii umane.
A doua viziune teoretica manifesta preocupare fata de rolul jucat de interactiunea umana in evolutia unui sistem social. Aceste doua doctrine cu analizele teoretice aferente au dat nastere sociologiei actiunii. S-a apreciat ca originile sociologiei actiunii se regasesc in gandirea germana (R. Boudon, „Actiunea sociala”, in Tratat, 1997, p. 26), cu deosebire in textele lui M. Max Weber si G. Simmel.
Teoria actiunii sociale reprezinta un domeniu special de studiu, analizat din perspectivele: economica, sociologica, cibernetica, psihologica. Idei despre actiune intalnim inca din antichitate. Platon in Charmide si in Gorgias, Aristotel in Categoriile si in Metafizica au formulat teze importante despre actiunea umana. in epoca moderna, Im. Kant, G.W. Hegel, K. Marx s.a. au discutat despre actiunea umana. in sociologie a existat un interes pentru studiul actiunii, insa teoria sistematica despre actiune se dezvolta in secolul al XX-lea. Ea se intemeiaza pe cunoasterea existentei ca atare si pe examinarea scopurilor, intereselor si valorilor care caracterizeaza pe om ca fiinta constienta.
Teoria actiunii sociale
label
Cursuri
calendar_month
2010-05-27, 00:00
autorenew
2025-09-29, 16:58
history_edu
Ursu Marin
