(1) Teoria generala a dreptului are ca obiect de studiu abordarea teoretica, generala, a dreptului in intregul sau, studiul global al dreptului ca fenomen social, cu functiile si formele sale de manifestare. Deoarece teoria generala a dreptului studiaza dreptul in ansamblul sau, in generalitatea si integralitatea sa, studiaza ordinea juridica in globalitatea sa, ea formuleaza definitia dreptului, conceptele si categoriile specifice dreptului si cu care opereaza toate stiintele juridice. De asemenea, ea formuleaza o serie de principii generale valabile pentru toate stiintele juridice. De exemplu: principiile legalitatii, ale suprematiei legii, neretroactivitatii legii, prezumtiei de cunoastere a legii: “nimeni nu se poate scuza ca nu cunoaste legea”. Teoria generala a dreptului studiaza, de asemenea, metodologia de cercetare folosita de stiinta dreptului, precum si corelatia dintre drept si putere, dintre drept si stat.
(2) Teoria generala a dreptului este, evident, o stiinta, intrucat ea opereaza cu concepte, teorii, principii si legitati, dar are si o importanta practica, caci serveste nemijlocit procesul de elaborare si aplicare a dreptului.
(3) Teoria generala a dreptului este, evident, si o disciplina de invatamant, avand un caracter de introducere in studierea stiintelor juridice. Aceasta disciplina “introduce” studentul in lumea “dreptului”, ii deschide portile universului juridic, al justitiei, are rolul de a-l inarma cu o serie de notiuni, concepte si definitii inerente si in studierea Dreptului Comunitatii Europene, in intelegerea notiunii de stat de drept si de faurire a democratiei. Mai mult ca oricand, dreptul are o importanta covarsitoare pentru dezvoltarea societatii noastre.
