Conceptul de unda a aparut in stransa legatura cu conceptul de oscilatie. in general, prin oscilatie se intelege o perturbatie periodica a unei marimi fizice care caracterizeaza local starea unui sistem fizic. Experienta arata ca intr-un mediu material orice perturbatie, indiferent de natura ei, se propaga din aproape in aproape (prin contiguitate), cu viteza finita. Termenul de unda se atribuie tabloului spatio-temporal al unei marimi fizice a carei perturbatie se propaga intr-un mediu dat.
Dupa natura perturbatiei, distingem urmatoarele categorii de unde:
a) Unde elastice, generate de perturbatiile mecanice locale ale unui sistem fizic. Ele au ca suport material care asigura propagarea, substanta. Astfel, unde elastice pot exista in medii solide, lichide si gazoase, dar nu pot exista in vid.
b) Unde electromagnetice, generate de perturbatiile electromagnetice. Aceste unde au ca suport al propagarii campul electromagnetic - o forma de existenta a materiei - si ele se propaga atat in spatiul ocupat de substanta cat si in vid.
c) Unde magnetohidrodinamice, prezente in plasma si care au ca sursa perturbatii complexe ale plasmei avand atat caracteristici mecanice cat si electromagnetice.
d) Unde termice, generate de perturbatii termice.
e) Unde de Broglie, unde asociate microparticulelor a caror miscare o descriu. Existenta lor este conditionata de prezenta unei microparticule in miscare.
