Traind in societate, fiecare individ isi insuseste in cursul existentei sale o suma de cunostinte despre traiul laolalta al oamenilor. Aceste cunostinte se bazeaza pe experienta directa a indivizilor. Este ceea ce numim „cunoasterea comuna” (sau „spontana”, „cotidiana”, „la nivelul simtului comun”, „la nivelul bunului simt”).
Cunoasterea comuna reprezinta insusirea de catre agentul cunoscator a unei informatii legate nemijlocit de conditiile praxiologice in care actioneaza. in activitatea lor practica oamenii, ca agenti cunoscatori individuali sau colectivi, utilizeaza cunostintele dobandite anterior, transmise cu ajutorul limbajului natural de la o generatie la alta in procesul socializarii.
Structura si configuratia activitatilor practice contemporane, modul de raportare la mediul natural si social, sistemul de valori, orizontul cunostintelor anterioare alcatuiesc ”situatia praxiologica determinata” in care se realizeaza actul cunoasterii. Simtul comun, la care apelam cu totii pentru a explica ceea ce se intimpla si pentru a prevedea ce se va intimpla, se deruleaza in doua etape. in prima etapa, in mod spontan, ne facem o idee despre evenimentele trecute. Cea de-a doua etapa in cunoasterea la nivelul simtului comun consta in extrapolarea explicatiilor de la
situatiile trecute la cele prezente sau viitoare.
Evident, aceasta extrapolare nu se face in termeni de probabilitate, ci intr-o modalitate mecanicista de transpunere a explicatiilor de la o situatie la alta.
