Are ca obiect de studiu procesele concrete de predare-invatare-evaluare ce se desfasoara in contextul scolar,
Defineste conceptele de baza privind realizarea procesului de invatamant, Elaboreaza principiile generale ale predarii si invatarii, Emite teorii explicative si actionale asupra eficientizarii activitatilor instructiv-educative, Defineste subcomponentele procesului educational: procesul de invatamant, obiectivele pedagogice, continutul invatamantului, metodologia didactica, proiectarea pedagogica a procesului de invatamant.
Conceptul de didactica [limba greaca, „didaktike“ (derivat din „didaskune“): a invata pe altii, didaskein = a invata pe altul, didaskal = invatator, didasko = invat] a fost introdus in circulatie de catre pedagogul ceh Jan Amos Comenius [Komenski] (1592-1670), prin lucrarea sa „Didactica Magna” publicata in anul 1632.
In procesul dezvoltarii didacticii ca si complex de teorii privind componentele procesului de invatamant s-au constituit mai multe moduri de abordare carora le corespund tot atatea conexiuni si determinari. Aceasta face necesara o delimitare a modurilor de abordare a procesului didactic si, in consecinta, una terminologica. Astfel, in paralel (uneori) cu utilizarea termenului de didactica, teoria instruirii, apar urmatoarele concepte:
teoria curriculum-ului scolar
didacticile speciale
tehnologia didactica
didactica traditionala si didactica moderna
situatia educativa (de instruire-invatare)
Se pot delimita 3 etape distincte in procesul fundamentarii didacticii ca stiinta:
Etapa traditionala de tip magistrocentrist – sec. 17-19, cand accentul prioritar se punea pe activitatea de predare.
Etapa didacticii moderne – sf. sec. 19-20 – are loc descoperirea relatiei predare-invatare si determinarile ei psihologice si sociologice.
Etapa postmoderna – a II-a jumatate a sec. 20 care punea accentul pe raportul predare-invatare-evaluare.
Aceste etape releva 3 ipostaze esentiale pe care domeniul didacticii le-a cunoscut in evolutia sa istorica:
eforturile de intemeiere a didacticii ca stiinta a predarii
dezvoltarea obiectului didacticii pentru a deveni stiinta a predarii-invatarii
extinderea obiectului didacticii ca stiinta a predarii-invatarii-evaluarii
Conceptia despre desfasurarea proceselor de predare-invatate reflecta, de altfel, nivelul atins in diferite perioade istorice de cercetarea stiintifica in domeniul fenomenelor pedagogice.
Dupa anii 80, domeniul didacticii sta sub semnul a doua mari orientari complexe si, deseori, convergente: reflectiile de natura epistemologica si cele de natura psihologica care incearca sa impace caracterul dual al interactiunii educationale pe care se intemeiaza:
A. Abordarile epistemologice iau ca reper rezultatele cercetarilor in domeniul achizitionarii cunostintelor cu caracter stiintific, considerand ca prioritar caracterul didactic al interactiunii profesor-elev
