Defineste conceptele de baza privind realizarea procesului de invatamant, Elaboreaza principiile generale ale predarii si invatarii, Emite teorii explicative si actionale asupra eficientizarii activitatilor instructiv-educative, Defineste subcomponentele procesului educational: procesul de invatamant, obiectivele pedagogice, continutul invatamantului, metodologia didactica, proiectarea pedagogica a procesului de invatamant.
Conceptul de didactica [limba greaca, „didaktike“ (derivat din „didaskune“): a invata pe altii, didaskein = a invata pe altul, didaskal = invatator, didasko = invat] a fost introdus in circulatie de catre pedagogul ceh Jan Amos Comenius [Komenski] (1592-1670), prin lucrarea sa „Didactica Magna” publicata in anul 1632.
In procesul dezvoltarii didacticii ca si complex de teorii privind componentele procesului de invatamant s-au constituit mai multe moduri de abordare carora le corespund tot atatea conexiuni si determinari. Aceasta face necesara o delimitare a modurilor de abordare a procesului didactic si, in consecinta, una terminologica. Astfel, in paralel (uneori) cu utilizarea termenului de didactica, teoria instruirii, apar urmatoarele concepte:
teoria curriculum-ului scolar
didacticile speciale
tehnologia didactica
didactica traditionala si didactica moderna
situatia educativa (de instruire-invatare)
Se pot delimita 3 etape distincte in procesul fundamentarii didacticii ca stiinta:
Etapa traditionala de tip magistrocentrist – sec. 17-19, cand accentul prioritar se punea pe activitatea de predare.
Etapa didacticii moderne – sf. sec. 19-20 – are loc descoperirea relatiei predare-invatare si determinarile ei psihologice si sociologice.
Etapa postmoderna – a II-a jumatate a sec. 20 care punea accentul pe raportul predare-invatare-evaluare.
Aceste etape releva 3 ipostaze esentiale pe care domeniul didacticii le-a cunoscut in evolutia sa istorica:
eforturile de intemeiere a didacticii ca stiinta a predarii
dezvoltarea obiectului didacticii pentru a deveni stiinta a predarii-invatarii
extinderea obiectului didacticii ca stiinta a predarii-invatarii-evaluarii
Conceptia despre desfasurarea proceselor de predare-invatate reflecta, de altfel, nivelul atins in diferite perioade istorice de cercetarea stiintifica in domeniul fenomenelor pedagogice.
Dupa anii 80, domeniul didacticii sta sub semnul a doua mari orientari complexe si, deseori, convergente: reflectiile de natura epistemologica si cele de natura psihologica care incearca sa impace caracterul dual al interactiunii educationale pe care se intemeiaza:
A. Abordarile epistemologice iau ca reper rezultatele cercetarilor in domeniul achizitionarii cunostintelor cu caracter stiintific, considerand ca prioritar caracterul didactic al interactiunii profesor-elev
