Dreptul consta in ansamblul regulilor de conduita generale si obligatorii asigurate si garantate de stat reguli al caror scop il constituie organizarea si disciplinarea comportamentului uman in cadrul relational uman cum si infaptuirea acestui comportament intr-un climat specific manifestarii coexistentei drepturilor esentiale ale omului si libertatilor lui cu justitia sociala.
Ceea ce este caracteristic normelor de drept consta tocmai in faptul ca respectarea si aplicarea lor nu este o latitudine sau facultate ci o obligatie a carei incalcare atrage raspunderea penala, civila sau disciplinara dupa caz.
2. Acceptiunile1 termenului “Drept”
A. dreptul in sens de drept subiectiv
B. dreptul in acceptiunea sa de drept obiectiv
C. dreptul in acceptiunea sa de drept pozitiv
D. dreptul ca stiinta
A) Dreptul subiectiv
in aceasta acceptiune termenul “drept” se infatiseaza a fi prerogativa recunoscuta unei persoane fizice sau juridice de a pretinde ceva la un alt subiect de drept, fie o prestatie pozitiva constand in “a da” sau in “a face” fie intr-o prestatie negativa constand in “ a nu face”.
Exemple cu privire la frecventa folosirii termenului cat si in privinta continutului termenului in acceptiunea sa de drept subiectiv:
1. am dreptul sa ma casatoresc, intrucat am implinit varsta de 18 ani (din domeniul dreptul familiei);
2. am dreptul sa ma inscriu in anul II de studii intrucat am promovat primul an (din domeniul dreptului administrativ);
3. am dreptul sa petind pretul pe lucrul vandut si predat (din domeniul dreptului civil);
4. am dreptul sa pretind salariul pe luna expirata intrucat am fost prezent, am lucrat in toate zilele lucratoare indeplinindu-mi obligatiile de munca, etc.).
Asadar termenul drept se foloseste frecvent in aceasta acceptiune, fie in viata cotidiana, fie in viata juridica.
Trasaturi
Din definitie si din exemplele date rezulta ca dreptul in acceptiunea sa de drept subiectiv are urmatoarele trasaturi:
- drepturile subiective sunt prerogativele recunoscute unei persoane fizice sau juridice;
- continutul acestor prerogative consta in a pretinde ceva de la altcineva;
- drepturile subiective sunt strans legate de persoana omului (de titularul lor);
- fiind legate de titularul lor drepturile subiective sunt intotdeauna prerogative concrete;
- drepturile subiective sunt infinite la numar;
- drepturile subiective pot avea natura juridica diferita in raport de ramura de drept ale carei norme le reglementeaza;
- in privinta continutului lor, drepturile subiective sunt limitate totusi de lege si de bunele moravuri in sensul ca ele exista si pot fi exercitate numai in masura limitelor date de acestea;
- drepturile subiective constituie o categorie juridica prin mijlocirea careia titularii lor pot participa la schimburile de valori care cad sub incidenta reglementarii juridice;
- din definitie si din exemple rezulta ca un drept subiectiv apartinand unui subiect de drept, de regula ii corespunde o obligatie altui subiect de drept (a celui de la care se pretinde sa savarseasca ceva)
