Teoriile fundamentale privind echilibrul bugetelor pornesc de la o serie de ipoteze de lucru care genereaza dezechilibre bugetare. Astfel cunoscand efectele dezechilibrului bugetar asupra economiei nationale decidentii politici pot opta fie pentru echilibru bugetar, fie pentru deficit bugetar.
Teoria conventionala a echilibrului bugetar este o modalitate de a analiza echilibrul bugetar, pornindu-se de la deficitul bugetar, in scopul evidentierii efectelor generate de catre acesta asupra economiei, formarii capitalurilor si produsului intern brut. In cadrul acestei teorii, s-a considerat ca nivelul cheltuielilor publice nu este afectat de politica privind datoria guvernamentala, volumul acestora ramanand nemodificat, in timp ce impozitele si taxele inregistreaza o scadere. Aceasta reducere temporara a impozitelor si taxelor este urmata in viitor de o crestere a acestora, corespunzand valorii curente a datoriei.
Se considera ca deficitul bugetar este cauzat, pe de o parte, de mentinerea cheltuielilor la un nivel constant si, pe de alta parte de reducerea veniturilor din impozite si taxe. Aceasta politica va antrena cresterea veniturilor populatiei, fapt ce conduce la imbunatatirea nivelului de trai. Astfel, cresterea veniturilor consumatorilor finali determina cresterea cererii de bunuri si servicii. Economistii incearca sa raspunda la intrebarea privind impactul modificarii cererii agregate asupra economiei. Conform teoriei conventionale, economia este de tip “keynesist” pe termen scurt, deoarece cresterea cererii agregate determina cresterea venitului national. De asemenea rigiditarea salariilor, a preturilor, anticiparile gresite, schimbarile in cererea agregata influenteaza utilizarea
factorilor de productie.
