Conferinta Natiunilor Unite asupra Turismului si Calatoriilor Internationale, reunita laRoma in 1963, a adoptat o definitie a turistului, deosebindu-l de simplul vizitator si de excursionist: vizitatorul este „orice persoana care se deplaseaza in alta tara decat cea de resedinta pentru orice motiv in afara exercitarii unei profesiuni remunerate”;

turistul este un „vizitator temporar ce ramane cel putin 24 ore in tara vizitata si ale carui motive de calatorie pot fi grupate in: loisir (agrement, vacante, sanatate, studii, religie si sporturi), afaceri, familie, misiuni, reuniuni”; excursionistul este „orice vizitator temporar al carui sejur in tara vizitata nu depaseste 24 ore si deci nu petrece nici o noapte acolo”.



Turismul international face parte din comertul "invizibil”, adica din schimburile de bunuri si servicii care nu se materializeaza la trecerea frontierei. Schimburile turistice internationale sunt apreciate deci pornind de la schimburile valutare. Or, acestea nu permit sesizarea precisa a veniturilor si cheltuielilor turistilor internationali. Exista, de exemplu, o piata monetara oculta, care nu este neglijabila, si care falsifica aprecierea consumurilor turistice nationale in strainatate. in ceea ce priveste cazarea, ratiuni fiscale conduc la o discretie care antreneaza subestimari manifeste.

Conferinta Internationala asupra Turismului si Statisticii Turismului, desfasurata la Ottawa (Canada) in 1991, a recomandat noi definiri ale conceptelor de baza in turism