Programarea neuro-lingvistica, abreviata NLP, a fost creata in jurul anului 1976 de Richard Bandler (matematician si student in terapia gestalt) si John Grinder (lingvist). Ei si-au propus sa descopere structura excelentei umane. La inceput ei si-au indreptat atentia asupra studierii amanuntite a magicienilor terapeuti a vremii, cum au fost Fritz Perls (terapia gestalt), Virginia Satir (terapia familiei) si Milton Erickson (hipnoterapie).

Cei doi initiatori si grupul de persoane care au contribuit la dezvoltarea sa ulterioara, au preluat si sintetizat o serie de concepte aparute anterior in cibernetica si teoria sistemelor, a caror reprezentanti au fost Gregory Bateson, Virginia Satir si Milton Erickson.



La inceputul anilor 1980, NLP'ul era considerat un progres important in psihoterapie si consiliere, atragand astfel interesul cercetatorilor din consiliere si psihologie. La mijlocul anilor 1980 analizele publicate in "The Journal of Counseling Psychology" si "National Research Council (1988; NRC)" au aratat putine date care sa sustina teoria despre sistemele reprezentationale sau despre ideile de baza din NLP astfel interesul cercetatorilor a scazut.

Pentru ca numele de Programare neuro-lingvistica, te duce cu gandul la neurologie, informatica si lingvistica, NLP'ul a fost vandut ca si o "stiinta noua". Scepticii sustin ca este o "teorie sau un mod de tratament psihologic nedemonstrat" si una din multele psedostiintifice (sau "New Age") forme de psihoterapie care au aparut in domeniul sanatatii mintale. Putini practicanti si-au prezentat datele culese pentru a fi revizuite si analizate de colegi si pe majoritatea nu ii intereseaza ca teoria sa fie validata empiric.