Teza monografica sau teza panoramica?Prima tentatie a studentului este aceea de face o teza care sa vorbeasca de multe lucruri. Daca studentul se intereseaza de Iiteratura, primul sau impuls este acela de face o teza cu titlul Literatura astazi. Trebuind sa restranga tema, va voi sa aleaga Literatura italiana de Ia cel de-al doilea razboi pana in anii saizeci. Acestea sunt teze foarte periculoase. E vorba despre subiecte care le umfla venele si le vor ridica pulsul unor cercetatori mult mai maturi. Pentru un student de douazeci de ani e vorba de o sfidare imposibila. Ori va face o plata trecere in revista de nume si de opinii curente, ori va da operei sale o tinuta originala sii va fi mereu acuzat de omisiuni de neiertat. Marele critic contemporan Gianfranco Contini a publicat in 1957 o Literatura italiana - Secolul al XIX-Iea - Secolul a! XX (Sansoni Accademia). Ei bine, daca ar fi fost vorba de o teza de licenta ar fi fost picata, chiar daca numara 472 pagini tiparite. De fapt i s-ar fi imputat ca neg1ijenta sau ca ignorana faptul de a nu fi citat unele nume pe care cei mai multi le considera foarte importante sau ca a dedicat Intregi capitole unor autori zisi minori si scurte note la subsolul pagini unor autori considerati mari. Fireste, find vorba despre un savant a carui pregatire istorica si a carui acuitate critica sunt bine cunoscute, au inteles cu totii ca aceste excluderi ai aceste disproporaionari erau voite ai ca absenta era, din punct de vedere critic, mai elocventa dect o pagina de desfintare. Dar daca acelasi joc il face un student de douazeci si doi de ani, cine garanteaza ca in spatele tacerii nu se afla multa malitiozitate si ca omisiunile nu substituie pagini critice scrise aiurea - sau ca autorul nu stie sa scrie?In teze de acest fel, studentul acuza de obicei pe membrii comisiei de a nu-i fi inteles, insa membnii comisiei nu-! puteau inaeIege si, deci, o teza foarte panoramica constituie totdeauna un act de ingamfare. Nu ca Ingamfarea intelectuala la o teza ar fi de respins a priori. Se poate spune si ca Dante era un poet prost: dar aceasta trebuie spusa dupa cel putin trei sute de pagini de acerba analiza a textelor dantesti. Aceste demonstratii nu se pot face intr-o teza panoramica. Si iata de ce va fi atunci mai nimerit ca studentul, mai degnaba decat Literatura italiana de Ia cel de-al doi!ea razboi pana in anii saizeci, sa aleaga un titlu mai modest.Va spun imediat care ar fi idealul: nu romanele lui Fenogtio, ci direct Diversele redactari ale Partizanului Johny. Plictisitor? Poate, dar ca sfidare e mai interesant.Dincolo de toate acestea, daca ne gandim bine, este un act de viclenie. Cu o teza panoramica asupra literaturii dintr-o perioada de vreo patruzeci de ani, studentul se expune la toate contestatiile posibile. Cum poate rezista, conducatorul stiintific sau un simplu membru al comisiei, tentatiei de a aduce la cunoatinta ca el cunoaste mai bine un autor minor pe care studentul nu l-a citat? Ajunge ca orice membru at comisiei, frunzanind sumarul, sa releve trei omisiuni ca studentul a devenit tinta unei rafale de denuntuni care vor face ca teza sa sa apara o lista de divagatii. Daca insa studentul a lucrat serios pe o tema foarte precisa, poate sa-si controleze un material necunoscut celei mai mari parti a judecatorilor. Nu sugenez un truc de doua parale; va fi un truc, dar nu de doua parale, deoarece cere multa truda. Se intampla ca, intr-un mod foarte simplu, candidatul sa se prezinte drept expert in fata unei sali mai putin experte decat el ai, dat find faptul ca a facut efortul de a deveni expert, este drept sa se bucure de avantajele acestei situatii.Intre cele doua extreme ale tezei panoramice despre patruzeci de ani de literatuna si cea rigid monografica despre vaniantele unui text scurt, exista multe alte stari intermediare. Vor putea astfel fi identificate teme precum Neo-avangardaIiterara din anii saizeci, si mai curand Imaginea Lange/or !a Pavese aci Fenoglio. Sursa: Umberto Eco Cum se face o lucrare de licenta