Intr-o maniera generala, echilibrul exprima ideea de armonie intre diferitele elemente ale unui sistem, ceea ce in domeniul financiar-contabil se traduce prin armonizarea resurselor cu nevoile.

Notiunea de echilibru in teoria economica are semnificatii multiple.

Intr-o formula generala, echilibrul economico-financiar la nivelul intreprinderii se realizeaza atunci cand se recupereaza integral mijloacele consumate, respectiv cand veniturile sunt egale cu cheltuielile.

O asemenea intelegere are caracter reductionist, nu pune in evidenta legatura ansamblului cu componentele echilibrului general, cu starile partiale ale lui, care se constituie intr-un sistem de proportionalitate si relatii prin care se realizeaza si se mentine starea generala. Aceasta inseamna ca trebuie avute in vedere mai multe tipuri de egalitati si corelatii intre “necesitatile” si “posibilitatile” intreprinderii. In starea generala de echilibru se circumscriu atat egalitati ale elementelor, cat si inegalitati cu semnificatia lor economica.