De-a lungul istoriei, omenirea a luat act si a pedepsit pe cei care incalcau normele, regulile statuate in cadrul grupului lor si mai tarziu in cadrul societatii. O data cu aparitia societatii si cu cristalizarea primelor reguli de drept, masurile punitive au inceput si ele sa fie stabilite prin norme de drept, norme care au continuat sa se dezvolte in permanenta de-a lungul timpului, culminand cu normele dreptului modern, in speta a dreptului penal modern. De-a lungul timpului s-a pus deseori problema aplicarii unei pedepse drepte faptuitorului, pedeapsa care sa corespunda gradului de vinovatie pe care acesta l-a avut in savarsirea faptei penale, grad care depinde de diferite circumstante, imprejurari, situatii.

Dar acestor imprejurari in care a fost savarsita o fapta penala nu li s-a acordat intotdeauna importanta cuvenita. in diferite sisteme de drept aceste imprejurari au fost si continua sa fie privite inca in functie de intelesul ce se da notiunii de infractiune, de criteriile de stabilire a vinovatiei si de scopurile urmarite prin aplicarea pedepsei. Astfel, uneori acordarea circumstantelor atenuante era legata de anumite intamplari, deseori cu caracter mistic, ca de exemplu: ruperea franghiei in timpul executarii condamnatului prin spanzuratoare, crestinarea infractorului, declaratia unei fete de a se casatori cu cel osandit, etc. Alteori, aplicarea circumstantelor atenuante ramanea la bunul plac al judecatorilor.

Pentru a evita un asemenea arbitrariu, Codul penal francez din 1791 a introdus sistemul pedepselor absolut determinate. Aceste dispozitii au ramas in vigoare pana in 1810 cand au fost introduse pedepsele marginite, iar circumstantele atenuante puteau sa fie recunoscute, dar numai in materie corectionala si anume pentru faptele prin care se cauzau prejudicii de o valoare mai mica de 25 franci, apoi, in 1824, aplicarea circumstantelor atenuante a fost extinsa si la alte infractiuni.

In alte legislatii penale se prevedea posibilitatea de a cobori pedepsele numai atunci cand circumstantele se refereau exclusiv la persoana vinovatului. Astfel in Condica Sturza, din 1826 in paragraful 174 se prevede : „hotararea din pravila a pedepsei vreunei fapte, cand se va judeca a fi foarte aspra, dupa gingasia persoanei vinovatului, atunci se micsoreaza, pentru ca trebuie sa se socoteasca duhul pravilei si sfarsitului ei, care priveste, si nu totdeauna sa se ia dupa glasuirea cuvintelor”. Spre deosebire, in alte legislatii, se preciza faptul ca acordarea „imprejurarilor micsoratoare” si reducerea pedepsei pe baza acestora este de atributul exclusiv al domnitorului.

PLANUL LUCRaRII :

CAPITOLUL I : CONSIDERAtII GENERALE ASUPRA iMPREJURaRILOR CARE AGRAVEAZa SAU ATENUEAZa RaSPUNDEREA PENALa

Sectiunea 1 : Notiune; istoric; importanta

Sectiunea 2 : Clasificarea circumstantelor.

CAPITOLUL II : CIRCUMSTANtELE ATENUANTE

Sectiunea 1 : Notiunea si clasificarea circumstantelor atenuante

Sectiunea 2 : Circumstantele atenuante legale.

2.1. Circumstantele atenuante legale generale.

2.1.1. Depasirea limitelor legitimei aparari

2.1.2. Depasirea limitelor starii de necesitate

2.1.3. Provocarea din partea victimei



2.2. Circumstantele atenuante legale speciale.

Sectiunea 3 : Circumstantele atenuante judiciare.

3.1. Conduita buna a infractorului inainte de savarsirea infractiunii

3.2. Staruinta depusa de infractor pentru a inlatura rezultatul infractiunii sau a repara paguba pricinuita

3.3. Atitudinea faptuitorului dupa savarsirea infractiunii

3.4. Betia voluntara completa

3.5. Alte imprejurari care pot constitui circumstante atenuante judiciare :

- Facultatile mintale slabite ale infractorului in momentul comiterii faptei;

- Nivelul educatiei scazut si o experienta redusa in viata;

- Varsta inaintata a infractorului.

CAPITOLUL III : EFECTELE CIRCUMSTANtELOR ATENUANTE.

Sectiunea 1 : Consideratii generale.

Sectiunea 2 : Efectele circumstantelor atenuante asupra pedepselor principale.

Sectiunea 3 : Efectele circumstantelor atenuante asupra pedepselor complimentare.

Sectiunea 4 : Concurs intre cauzele de atenuare si de agravare

CAPITOLUL IV : PRECEDENTE LEGISLATIVE SI SITUAtII TRANZITORII