„ Sa nu-i educam pe copiii nostri pentru lumea de azi. Aceasta lume nu va mai exista cand ei vor fi mari; si nimic nu ne permite sa stim cum va fi lumea lor. Atunci sa-i invatam cum sa se adapteze.” (Maria Montessori) (Burnett.A,1962,p. 71)

Valorile si functiile formative ale limbii romane au implicatii atat de complexe si profunde in intreaga personalitate a prescolarului, incat-desi atat de des abordate-enuntarea celor mai importante dintre ele ramane o sarcina dificila si gingasa. Din multitudinea disponibilitatilor educationale ale limbii, am ales pentru aceasta lucrare pe cea a dezvoltarii creativitatii comunicarii orale, a posibilitatilor de operare cu mijloace verbale prin metode activ-participative pana la nivelul capacitatii de formulare personala, originala, artistica.

Capacitatea de discutie este de neconceput in afara stapanirii unui bogat limbaj lingvistic, a sesizarii sensurilor si semnificatiilor variate ale cuvintelor, a capacitatii de exprimare verbala, flexibila, nuantata. Modalitatea operarii la acest nivel cu materialul verbal, presupune la randul sau formularea unor reprezentari plastice variate si a unei imaginatii fructuoase, bogate, care sa fundamenteze pe plan imagistic expresia literara.