Incepand cu anul 1990, mai multi factori inerenti perioadei de tranzitie din Romania, au generat un climat favorabil proliferarii unor fenomene disfunctionale in societate, cum au fost criza de autoritate, legislatia incompleta si procesul de reforma al structurilor pe segmente ale relatiilor sociale, aflat in plin proces de transformare.

Faptul ca nu au fost aduse acele modificari care se impuneau, la timp, nici Codului Penal, nici Codului de procedura penala, a influentat starea infractionala si chiar solutiile care s-au dat in anumite dosare avand ca obiect infractiuni de coruptie, pe fondul unor modificari anterioare ale unor reglementari procedurale care au transformat benefic prezumtia de nevinovatie dintr-un principiu procedural declarativ intr-o garantie procesuala, insotita de constantul principiu “in dubio pro reo”.

Tranzitia pe plan economic a procesului de restructurare a proprietatii conform Constitutiei din 1991, a impus ignorarea terminologiei neconcordante a legii penale cu cea a Constitutiei si stricta aplicare a prevederilor legale care incrimineaza fapte penale, pana la abrogarea sau modificarea expresa a acestor norme de drept.