PRESCRIPTIA EXTINCTIVA IN REGLEMENTAREA NOULUI COD CIVIL

INTRODUCERE


Scurgerea timpului produce efecte in societate, dar si in dreptul civil. Caracteristic in dreptul civil este ca trecerea timpului produce doua efecte diametral opuse: unul creator de drepturi (efectul achizitiv ) si altul distructiv de drepturi (efectul extinctiv).

Termenul de prescriptie desemneaza in general , o dispozitie legala in virtutea careia , dupa un timp si in anumite conditii , se castiga ori se pierde un drept sau inceteaza efectele unei hotarari judecatoresti neexecutate .

In viata social juridica, timpul ocupa un rol deosebit de important, astfel timpul desemnat in unitati fragmentate,ore, zile, luni sau ani, denumite intr-o expresie cu caracter general termen, poate sa duca la producerea unor efecte juridice in sensul dobandirii unor drepturi sau la incetarea altor efecte juridice in sensul stingerii unor drepturi.

Timpul, respectiv notiunea de „termen” exprima ideea de sanctiune. Ideea de sanctiune in sensul stingerii unor drepturi poate viza deopotriva greseala, neglijenta sau imprudenta celor in cauza de a urma sau respecta dispozitiile legii, in ceea ce priveste unitatile de timp in care drepturile lor trebuie sa fie exercitate.Sanctiunile nerespectarii termenelor in care drepturile subiective trebuiau sa fie exercitate, sanctiuni ce se aplica in cazul nerespectarii unitatilor de timp prevazute de lege in exercitarea unor drepturi sunt prescriptia si decaderea.

In esenta, prescriptia extinctiva indeplineste o functie de consolidare a raporturilor juridice si de inlaturare a dificultatilor in administrarea probelor, o functie sanctionatorie si o functie preventiva si mobilizatoare.

Prescriptia extinctiva este cunoscuta in toate ramurile de drept , iar nu numai in dreptul civil. in cadrul acestei ramuri de drept insa prescriptia extinctiva este o sanctiune indreptata impotriva pasivitatii titularului dreptului subiectiv civil sau al altei situatii juridice ocrotite de lege , care nu va mai avea posibilitatea de a obtine protectia judiciara a acesteia prin exercitarea dreptului material la actiune.

Prescriptia extinctiva se delimiteaza si in cadrul aceleasi ramuri de drept de prescriptia achizitiva, termenul extinctiv si termenul de decadere.

Prescriptia achizitiva (uzucapiunea) este un mod de dobandire a unui drept de proprietate asupra unui imobil si a dezmembramintelor sale in conditiile posedarii acestuia in termen de 10 ani (in cazul uzucapiunii extratabulare ) sau in 5 ani , in acest din urma rand cu conditia ca posesiunea sa fi fost nevciata si de buna-credinta asa cum prevede noul cod civil.

Termenul extinctiv este o modalitate a actului juridic civil , adica acel termen care amana, pana la implinirea lui , stingerea dreptului subiectiv si a obligatiei corelative , cu precizarea ca odata cu stingerea exercitiului dreptului se stinge insasi obligatia corelativa.

Termenul de decadere (decaderea) presupune stingerea dreptului subiectiv civil. Deosebirea dintre cele doua institutii este data in primul rand de faptul ca prescriptia este o sanctiune de drept civil iar cea de-a doua nu constituie o sanctiune propriu-zisa , deoarece ea poate opera si in lipsa oricarei culpe .

Importanta prescriptiei extinctive apare sub aspectul inlaturarii posibilitatii de a se aduce in fata instantelor judecatoresti litigii de la nasterea carora a trecut timp indelungat, asigurand astfel stabilitate, certitudine si securitate rapoturilor juridice. De asemenea , prin intermediul acestei institutii se evita dificultatile ce se pot ivi in legatura cu mijloacele de proba care, prin trecerea unui timp prea indelungat, nu mai pot fi folosite cu succes, contribuie la mobilizarea titularilor de drepturi pentru realizarea lor si inlatura posibilitatea declansarii unor litigii cu mari intarzieri.