1.1 Restructurarea sistemului bancar romanesc
Pana la sfarsitul anului 1989, sistemul bancar romanesc oferea un numar limitat de produse si servicii bancare. Structurile bancare functionau in sistem "monobanca", adica exista un sistem de banci unic pentru implementarea politicilor economice ale statului unipartid. Prin reglementarile Bancii Nationale a Romaniei, rolul si functiile bancilor au fost limitate si priveau, in principal, atragerea disponibilitatilor de la populatie si din economie si distribuirea acestora, conform planului de credite, unor intreprinderi sau unor persoane. Bancile trebuiau sa respecte anumite reglementari stricte de exemplu aveau voie sa transfere fonduri catre intreprinderi, numai in conformitate cu planul national unic.

Din acest motiv ele functionau ca parte pasiva a afacerilor si erau, in principal, unitati administrative. Chiar daca existau mai multe banci, sistemul centralizat elimina orice forma de concurenta intre acestea deoarece functionau si actionau numai in cadrul unor linii directoare stricte, flind specializate pe un anumit sector de activitate economica.

Dupa 1989, Romania a fost martora mai multor schimbari, iar trecerea la o economie de piata a determinat cresterea continua a numarului agentilor economici privati. Acest aspect a condus la necesitatea dezvoltarii unui sistem bancar care sa raspunda solicitarilor pietei si sa asigure oferta de produse si servicii bancare speciflce unei economii de piata.