A tolera si a fi tolerat, seamana putin cu felul in care Aristotel discuta despre a conduce si a fi condus. si nu cred ca este ceva usor sau lipsit de semnificatie. Tolerarea insasi este adesea subestimata, de parca ar fi minimum pe care l-am putea face pentru semenii nostrii, cel mai mic dintre drepturile lor.

Ca si in cazul altor lucruri pe care le pretuim, trebuie sa ne intrebam ce anume presupune tolerarea, cum functioneaza ea. Tolerarea se constituie intr-un sprijin. Sprijina insasi viata, pentru ca persecutia duce adesea la moarte. Tolerarea face diferenta posibila, diferenta face tolerarea necesara.

Apararea tolerarii nu trebuie sa se constituie neaparat in apararea diferentei. Intoleranta este atitudinea de neacceptare a diferentelor dintre grupuri, motivata de dorinta de a trai intr-o societate mai mult sau mai putin omogena. Totalitarismul absolut isi propune egalizarea si omogenizarea absoluta a subiectilor sai. Dupa acest criteriu, nazismul a fost o forma mai usoara de totalitarism, in comparatie cu comunismul, deoarece isi propunea doar o societate omogena doar din punct de vedere rasial, doctrinar si al orientarii sexuale, in timp ce comunismul urmarea construirea unei societati substantial egalitare, omogene.

Probele care indica dezavantajarea pot fi identificate drept rezultat al discriminarii, care la randul sau, poate proveni din gust, risc si profit. si acestea isi au cauzele lor. Gustul oamenilor de a se asocia cu cei asemanatori sau diferiti de cei langa care au crescut, poate reflecta fie dispozitia psihologica de a se conforma modului in care au fost conditionati, fie aceea de a reactiona impotriva acestei conditionari. Ideea comuna ca raporturile cu strainii antreneaza un risc mai ridicat decat cu persoanele familiare este in parte un reflex al experientei.