Din cauza caracterului sau ezoteric si a numeroaselor legaturi cu ocultismul, alchimia reprezinta o stiinta si in acelasi timp o arta astazi uitate, sau gresit intelese. Imposibilitatea omului modern de a se proiecta in timpul cand aceasta reprezenta motorul stiintei si al filosofiei, face ca recontextualizarea practicii si gandirii alchimice in secolul al XXI-lea sa se realizeze intr-o maniera ce nu permite inaelegerea sa corecta.

Ni s-a parut interesant de introdus in context alchimic opera unui pictor care in Quattrocento a reprezentat un innoitor in ceea ce priveste atat tehnica de lucru, cat si tematica folosita.



Trebuie facuta mentiunea ca interpretarile oferite in lucrarea de fata reprezinta un simplu demers hermeneutic ; sensurile unei opere de arta, dupa cum spune Umberto Eco1 nu se pot limita la un numar fix, ele se reactualizeaza continuu. Cu alte cuvinte, intrebarea Ce a vrut autorul sa spuna nu mai este primordiala. Desigur, nu se poate face abstractie de sensul initial al operei, caci nu putem, spre exemplu, sa interpretam Portretul unui umanist al lui Giovanni Bellini din perspectiva alchimica ; exista, precum vedem in lucrarea lui Eco mai sus pomenita, niste granite pe care demersul hermeneutic nu le poate trece.

Dar o incercare de interpretare (sustinuta, bineinteles de argumente valabile) este intotdeauna binevenita. Chiar daca interpretarea oferita nu va fi intotdeauna cea mai nimerita, ea are meritul de a cauta, si eventual gasi in opera relatii si semnificatii pe care o interpretare clasica le-ar putea trece cu vederea. Datorita caracterului complex din punct de vedere iconologic al operelor analizate in lucrarea de fata, credem ca o atare interpretare nu depateste granitele interpretarii.