Managementul calitatii reprezinta ansamblul activitatilor functiei generale de management al unei organizatii care determina in domeniul calitatii obiectivele si responsabilitatile si care le implementeaza in cadrul sistemului calitatii, prin mijloace precum planificarea, controlul, asigurarea si imbunatatirea calitatii.
Sistemul calitatii reprezinta structura organizatorica, responsabilitatile, procedurile, procesele si resursele necesare pentru implementarea managementului calitatii, tinand cont de tipul specific de afaceri al organizatiei si de conformitatea acestor elemente cu normele internationale.
Calitatea reprezinta ansamblul de proprietati si caracteristici ale unui produs sau serviciu care ii confera acestuia aptitudinea de a satisface cerintele exprimate sau implicite ale utilizatorului. Am ales aceasta tema datorita faptului ca managementul calitatii este foarte important intr-o firma, acesta dandu-le clientilor certitudinea ca firma respectiva le poate satisface pe deplin nevoile conform cu cerintele europene privind produsele si serviciile.
Lucrarea cuprinde evolutia managementului calitatii, managementul calitatii in conceptul de sistem, managementul calitatii totale, tipuri de auditare, precum si un studiu de caz realizat la Compania Michelin Romania – Punct de lucru Floresti Anvelope.
Capitolul 1. Evolutia managementului calitatii
In prezent, se face referire in mod frecvent la temeni cum ar fi calitate, calitate totala, managementul calitatii etc.
Calitatea s-a constituit ca o strategie competitiva, aplicata in mod original proceselor industriale si, mai recent, serviciilor.
Pentru a percepe notiunea de calitate, este necesar sa se realizeze o parcurgere istorica, explicand evolutia acestui concept pana in prezent. Originea fenomenului de calitate dateaza de la inceputul anilor ‘30, putandu-se stabili un prim reper: publicatia Economic Control of Quality of Manufactured Products, W. A. Shewhart, de la Bell Telephone.
Dupa al doilea Razboi Mondial, cand conceptul de calitate incepe sa se dezvolte, J.U.S.E. (Uniunea Japoneza a Oamenilor de stiinta si Ingineri) formeaza un Comitet de investigatii al calitatii care initiaza organizarea primelor actiuni de formare si instruire in domeniul calitatii.
Totusi, initierea unei noi orientari coincide cu sosirea in Japonia a doi consultanti: W. E. Deming (in 1949) si J. M. Juran (in 1954), primul specializat in metode statistice aplicate asupra calitatii, al doilea specializat in implementarea sistemelor de calitate.
In epoca in care productia era artizanala, clientul comanda un produs direct producatorului, ii explica de ce avea nevoie si care-i erau asteptarile, comunicarea fiind directa. Mesterul desena si elabora produsul in acord cu cerintele, iar calitatea era ridicata, datorita metodei de fabricatie folosita.
Mai apoi productia industriala a substituit-o pe cea a mesterilor, iar costurile se reduc drastic, si aceasta din doua cauze importante, si anume:
- standardizarea pieselor (Samuel Colt 1814-1862) consta in desenarea unui produs standard, in care se asambla cu piese de asemenea standardizate. Astfel, o piesa putea fi montata oricarui produs, pentru ca toate aveau aceleasi caracteristici si dimensiuni. O posibila consecinta a acestei standardizari era aceea ca, pentru piesele care nu se potriveau perfect, operatorul realiza pe loc transformarile manuale necesare.
-fluxul de productie (Henry Ford 1863-1947) care a revolutionat conceptul de fabricatie. Totusi, odata cu introducerea productiei in flux apare prima problema a calitatii. in timpul asamblarii componentelor unui produs, unele dintre ele nu se potrivesc. Neputand fi posibila realizarea pe loc a corectiilor manuale necesare pentru a monta piesele, linia de productie in flux este oprita. in consecinta, elementele defectuoase vor trebui respinse si reconditionate, costurile fiind foarte ridicate.
Astfel, apare prima definitie a calitatii, si anume conformarea cu standardele.
