Biserica si statul

label Proiecte autorenew 2025-09-29, 16:57
Exista o criza integrala si integratoare, un fel de „black hole”, care inghite, modifica si apoi anihileaza. Dinauntrul vartejului” neantizarii generalizate, razbat disonant „urletele de manie”, apelurile disperate ale „atomilor” sociali, culturali, religiosi... Criza nu mai e ceva nou, este ceva panistoric. Daca cineva se trezeste si spune ca „suntem in criza!”, nu il crede nimeni, in sensul ca nu-l intelege sau nu vrea sa-l inteleaga. Sa spui ca „e criza, dom'le!” este un truism. Tocmai de aceea nu mai poate fi crezut.

„Petrecerea” panistorica in criza netezeste asperitatile sensibilitatii superioare ale „cetateanului” si totodata, in cazuri cu totul exceptionale, sensibilitatea poate fi activata providential in „persoane”. „Persoanele” pot urma sau nu sensibilitatii intrinsece de a denunta „le mal du siecle”. Pot sa o denunte in doua directii, urmand instanta "infailibila" a „ratiunii”, a desteptaciunii de tip „zoologic” a propriei „inteligente” (creierul produce idei, concepte, sisteme infailibile, asa cum stomacul produce sucul gastric pentru a dizolva alimentele ingerate; sau poate urma instanta de drept infailibila a unicei Inteligente necontingente printr-o legatura personalist-sinergetica si despatimita cu Aceasta.



Si vulgul, socialul, „societatea civila”, „comunitatea”, etc. descopera tragedia vietuirii, caderii in istorie, plangandu-se ca „toate merg prost”. Aceasta nu comporta dimensiuni metafizice, ci de-a dreptul biologice. Constatarea nu transforma cuvantul golit de esenta, ci numai cuvantul esential, constructiv, factic.
Suportul cuvantului este persoana. Personalitatea da caracter personal existentei (entitatii individului). Caracteristic persoanei este alteritatea si constiinta de sine. Acestea nu sunt, din nou, un produs al gandirii, o functie a creierului, (a inteligentei), si aici ne referim la constiinta propriei identitati, ego, existente 1. Persoana implica in virtutea alteritatii sale alta alte persoana personae (persoana – persona, ?????????- de la ???? –???? = a sta fata in fata) 2.

Persoana poate fi religios-profetica, politica, culturala, poate fi individuala sau colectiva, in nici un caz una universala. Persoana are unicitate. Unicitatea da numele 3. Deci nu vorbim despre „ceva” abstract, ci despre „ceva” concret. Asertiunile intelectualiste, in ceea ce priveste problema persoanelor, nu au loc in abordari filosofico-politice determinist-rationaliste.