“Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari”. (Constitutia Romaniei art.16 al. 1). Si cu toate acestea regasim categorii sociale discriminate sau marginalizate pe diferite criterii cum ar fi: deficienta fizica sau psihica, apartenenta la o etnie minoritara, o boala cronica necontagioasa sau infectia cu HIV, etc. persoane carora integritatea le trebuie aparata prin norme speciale. Una dintre aceste norme este legea 448 2006 care se refera la persoanele cu handicap, ceea ce vom prezenta si analiza si noi in aceasta campanie de informare.

Ce inseamna de fapt handicapul?

Termenul este o notiune vaga, ambigua,confuza fiind introdus in literatura pentru a inlocui expresii traumatizante de genul: anormal, deficient, inadaptet, sau pentru a ingloba intr-un termen mai general toate dificultatile intampinate de o persoana cu consecinte directe pe plan social.



Handicapatul este persoana ale carui aptitudini fizice, psihice fie ele innascutefie dobandite sunt net inferioare persoanelor de aceeasi varsta cronologica neputand fi recuperate in totalitate ci doar intr-un anumit grad, prin compensare sau ameliorare in functie de posibilitatile sale reale.

De-a lungul timpului au fost utilizati diferiti termeni considerati sinonimi: deficienta, incapacitate, handicap. Intre ei insa exista diferenta, astfel:

- DEFICIENTA se refera la situatia intrinseca ce se defineste in termeni anatomici ca lipsa de integritate anatomica si functionala a unui organ (aspectul medical).
- INCAPACITATEA apeleaza la aspectul functional (lipsa de capacitate, functionalitate limitata a activitatii fizice si sau psihice a individului).
- HANDICAPUL vizeaza aspectul social(consecintele concretizate in dificultati de adaptare personala si sociala fiind o defavorizare a individului la cerintele mediului fizic si social).

Mai nou se folosesc termeni precum: persoane in dificultate, persoane cu nevoi speciale, persoane cu cerinte educative speciale, persoane cu dizabilitati etc. termeni considerati mai putin traumatizanti, mai putin stigmetizanti pentru persoanele in cauza. In plus aceasta terminologie include cumva si ideea de posibilitate de interventie externa de tip recuperator care sa faciliteze dobandirea autonomiei si insertiei integrarii sociale a persoanelor in cauza.