Procesul tranzitiei de la economia supercentralizata la economia de piata a generat, in agricultura si dezvoltarea rurala a Romaniei, multiple probleme de ordin economic si social. De aceea, este normal ca preocuparile privind identificarea unor solutii si metode de rezolvare a acestora sa mobilizeze din ce in ce mai multi specialisti in domeniu. in acest context, nu se putea sa nu se faca apel si la experienta altor tari, printre care un loc aparte il ocupa tarile membre ale Uniunii Europene.




in prezent, agricultura si dezvoltarea rurala din Romania continua sa fie intr-o situatie de criza, iar economia este departe de a fi stabila pentru a putea sa o sustina. Dimpotriva, scaderea raportului dintre indicii de crestere a preturilor produselor agricole si cei ai produselor industriale cumparate de agricultori, adanceste foarfecele preturilor, lucru care ne conduce la concluzia ca agricultura inregistreaza o productivitate scazuta, fata de alte tari, mai ales fata de cele din U.E., care reprezinta modelul si tinta spre care se tinde.

Lipsa unei viziuni realiste asupra viitorului satului romanesc, asupra noilor ocupatii si calificari necesare in procesul de diversificare a activitatilor – care sa puna bazele unei dezvoltari rurale multifunctionale, precum si asupra celor mai eficiente cai de integrare in Uniunea Europeana, devine tot mai acuta. in acest sector s-a aplicat cea mai complexa „terapie de soc”, incepand cu anul 1993, iar din 1997 agricultura este lasata in seama mecanismului pietei.