Intelegerea evolutiei dreptului in decursul timpului implica cunoasterea - intre altele - a conturarii si dezvoltarii modalitatilor specifice de exprimare a esentei si continutului sau in diferite etape istorice. La inceput nu au fost nici cutume, nici legi scrise, ci numai ordine individuale ale autoritatii, care, treptat, au fost concepute ca sentinte individuale, cunoscute sub numele de themistes - de la numele zeitei dreptatii.
In cazuri identice, judecatorii dadeau aceeasi sentinta, comunitatea obisnuindu-se cu hotararile date in cazuri similare si acceptandu-le ca atare. Se formeaza un obicei care se extinde, treptat, pe cale orala, intrand in obisnuinta judecatorilor sub forma unei cutume memorate. Cu timpul, se simte nevoia adunarii si consemnarii hotararilor judecatorilor in repertorii de hotarari. Impunandu-se, tot mai mult, aceste obiceiuri sunt consacrate de autoritatea de stat, dandu-le o forma obligatorie.
In forma lor primitiva, regulile obiceiului sunt inspirate din precepte morale si religioase. Legea celor XII Table, Legile lui Solon, Legile lui Dracon confirma caracterul lor complex - moral, religios, penal, civil. Populatiile au continuat sa le practice mai departe si s-au instituit astfel, cutume intemeiate pe principii de drept roman.
Izvoarele Dreptului Afacerilor
label
Proiecte
calendar_month
2011-01-12, 00:00
autorenew
2025-09-29, 16:59
history_edu
Ungureanu Constantin
