Mangalia

label Proiecte autorenew 2025-09-29, 16:59 history_edu antonio marcus
Desi acum portul si o parte din orasul antic sunt acoperite de ape, vizitatorul atent care hoinareste prin Mangalia va descoperi urmele vechii cetati, uneori chiar in mijlocul unor constructii moderne.

Colonia Callatis a fost intemeiata de colonistii veniti din cetatea greceasca Heracleea Pontica (azi Eregli, dinTurcia) la sfarsitul secolului al VI-lea i. Hr., insa cetatea greceasca a fost distrusa la sfarsitul secolului al VI-lea d. Hr. si inceputul secolului urmator de avari si slavi, fiind inlocuita de o asezare de pescari.

Ea a fost recladita partial in secolul XI, dar a disparut din nou in anul 1225, cand a fost arsa de tatari, care si-au stabilit acolo o tabara. Ei au fost cei care au dat localitatii numele de „Mangalia”, aceasta denumire fiind de origine tatara.



Datorita stapanirilor diverse ce s-au succedat in Dobrogea de-a lungul timpului si a colonistilor adusi in aceasta regiune, Mangalia are o structura etnica eterogena, cu mari comunitati de turci, tatari si lipoveni.

Zidul de aparare al cetatii Callatis, construit in secolul al IV-lea i. Hr., nu cuprindea intreaga suprafata locuita, ci proteja principalele constructii ale orasului (temple, piete si edificii publice sau private). in caz de pericol, populatia se refugia intre zidurile cetatii. in secolul I d.Hr., zidurile au fost distruse, dar au fost refacute pe acelasi traseu in epoca romana.

Astazi, o portiune din zid cu lungimea de cativa metri poate fi vizitata in incinta hotelului President din Mangalia, chiar langa receptie (o mare parte din zidul de nord al cetatii, peste 100 de metri, se poate vedea in zona hotelului Paradiso). Pardoseala din holul hotelului are doua tipuri de culori, placile de gresie deschise la culoare fiind asezate astfel incat sa redea traseul initial al zidului de incita care se prelungeste pana in mare.

Tot plimbandu-va pe strazile inguste din Mangalia, veti gasi, pe latura de nord a vechii cetati, in spatele Hotelului Paradiso, o bazilica romano-bizantina, datata in secolele V-VI d. Hr., de forma rectangulara, construita din blocuri mari de calcar legate cu mortar. Acum se pastreaza doar baza constructiei, prin iarba parjolita de soarele puternic.