Marea diferenta calitativa intre melcul nascut si crescut intr-o crescatorie controlata in comparatie cu melcul cules din natura este ca la culegere primul este de varsta si dimensiuni omogene si mai ales este purgal, asigurand in felul acesta maxima igiena a produsului ce va fi consumat. Melcii culesi din natura nu au fost lasati sa se curete si calitatea carnii se resimte adesea in privinta gustului prea putin armonios datorita folosirii de ierburi amare sau chiar otravitoare.



Posibilitatea economica de crestere in ciclul biologic complet, de la nastere pana la ingrasarea finala in natura pe un teren liber se numeste "metoda italiana" cu utilizarea aproape integrala a alimentelor vegetale cu cost redus. In mod contrar metodele de crestere in mediul inchis (sere, hambare, etc.) tipice tarilor reci cu utilizarea de alimentatie constanta pe baza de fainuri concentrate au confirmat cresterea evidenta a limitelor unei productii prea costisitoare, dificil de gestionat si in anumite cazuri de neconsiliat.

O piata nationala si mondiala a melcului culinar care este in continua crestere si cu o tot mai limitata disponibilitate a produsului provenit din natura. Culegerea din natura a melcilor a fost o activitate economica pentru multe tari cu o saraca economie, fie cele din estul Europei, ale Orientului Mijlociu si ale tarilor Mediteraneene Africane. Schimbarea tot mai rapida a conditiilor economice si politice a acestor state, dezordinea si dificultatile civile pentru transporturi, embargourile comerciale si sanitare, o agricultura de rotatie, limilata perioada de cules, circumscrierea in nu mai mult de 50/60 de zile, au facut in anii 90 sa precipite disponibilitatea molustei in natura.