Oamenii din societatea contemporana se confrunta cu schimbari sociopolitice, ecologice, stiintifice, tehnologice, a caror depasire presupune un grad inalt de creativitate. Recunoasterea si promovarea creativitatii este o necesitate reala, anuntata din timp de psihologul Morris Stein: „o societate care stimuleaza creativitatea asigura cetatenilor sai patru libertati de baza: libertatea de studiu si pregatire, libertatea de explorare si investigare, libertatea de exprimare si libertatea de a fi ei insisi.” Iar problema dezvoltarii creativitatii a devenit o chestiune de politica economica si de politica a educatiei.

Deoarece creativitatea ca activitate psihica se manifesta inca din copilarie, in aceasta perioada ea poate fi si dezvoltata. Receptivitatea si curiozitatea copilului, bogatia imaginatiei, tendinta sa spontana catre nou, pasiunea pentru fabulatie, dorinta lui de a realiza ceva constructiv creativ pot fi “alimentate” si implinite efectiv in cadrul procesului educativ.



Desi exista anumite inclinatii si inzestrari innascute in fiecare dintre noi, creativitatea poate fi invatata si dezvoltata. Aceasta nu se poate realiza insa daca sistemul pedagogic dominant este unul care accentueaza conformismul si reproducerea servila a informatiilor transmise de profesor. Pe de alta parte, nici eliminarea oricaror standarde si restrictii nu este benefica pentru stimularea si cultivarea creativitatii, deoarece in asemenea conditii elevii devin nesiguri si sovaitori, temandu-se tot timpul ca risca sa incalce vreo regula necunoscuta. Trasarea precisa a limitelor si explicarea ratiunii acestora va induce in elevi o atmosfera deschisa si stabila emotional.

Astazi mai mult decat oricand, creativitatea reprezinta o conditie fundamentala a calitatii educatiei, una dintre premisele esentiale ale performantei. Transformarile din societatea contemporana sunt extrem de rapide, iar tinerii trebuie sa fie pregatiti sa faca fata acestor modificari accelerate. Momentul schimbarii bate mereu la usa.