Intr-o analiza consacrata fundalului istoric al psihologiei sociale, G. W. Allport (1954) a ridicat intrebarea care continua sa obsedeze cercetarile de profil: cum poate individul sa fie si cauza si consecinţa a societatii? Raspunsul presupune o abordare interdisciplinara a mentalului social si individual pentru intelegerea mecanismelor propagandistice si omnipotenta ideologiei comuniste in scopul crearii “omului nou”.
Urmarind, desigur, prin aceasta si identificarea mentalitatilor si stereotipurilor comportamentale si verbale remanente ori a obsesiilor culpabilizante a oamenilor din fostul spatiu comunist.
Conceptul „omului nou” ce isi are geneza in vocabularul Sfantului Pavel a fost in centrul tuturor ideologiilor totalitare. Astfel Mussolini (1933) considera idealul de “om nou” ca element de baza al doctrinei fasciste iar Goebbels (1934) profetiza nasterea iminenta a “omului nou”.
Omul nou de tip fascist sau comunist este prezentat ca dotat cu o psihologie proprie, o etica si o morala noua, modelata si modelabila ideologic, vorbitor al unui nou limbaj. in toate cele trei ideologii - ca si in viziunea Sfantului Pavel - rezultatul se obţine prin lupta dintre vechi si nou, condiţia reusitei depline fiind data de apartenenta la clasa proletariatului (in cazul “omului nou” de tip comunist) ori apartenenta la rasa superioara ariana (in cazul ideologiei naziste).
Programul Omului Nou in abordarea Psihopolitica
label
Proiecte
calendar_month
2010-02-20, 00:00
autorenew
2025-09-29, 16:57
history_edu
studentie.ro
