La baza constructiei lui Boia din aceasta carte stau doua concepte esentiale- cel de “istorie” si cel de “mit”. Foarte simplu spus, “istoria” are un inteles ambivalent pentru Boia: pe de o parte, este ceea ce s-a petrecut cu adevarat in trecut, iar pe de alta discursul despre ceea ce s-a petrecut, lucruri care sunt , in opinia sa , complet distincte.
Pasul urmator este acela de a afirma ca orice discurs istoric, indiferent de emitator si de intentiile sale, nu poate fi niciodata ‘obiectiv” in intelesul scolii pozitiviste a secolului al XIX-lea, de exemplu, ci este influentat decisiv de contextul social-politic si cultural in sens larg al epocii in care traieste emitatorul acestui discurs, de propriile sale inclinatii, de formatia sa individuala si, deloc in ultimul rand, de “structurile” sau “arhetipurile”, cum le-ar fi spus Jung sau Eliade, inevitabil mitice ale imaginarului. Boia este, fireste, influentat de structuralism in sens mai larg, de interpretarea eliadesca a mitului si, in plan istoric, de toata creatia avatarurilor succesive ale “Scolii de la Annales”.
