La data de 7 februrie 1992 este semnat Tratatul de la Maastricht de catre statele europene participante la Sistemul Monetar European II, care cuprindea prevederi legate de politica monetara si institutionalizarea acesteia. Hotararile tratatului s-au materializat in infiintarea Sistemul European al Bancilor Centrale ( SEBC ) care cuprinde Banca Centrala Europeana (creata la data de 1 iunie 1998, cu sediul la Frankfurt) si Bancile Centrale Nationale ale statelor Uniunii Europene, care in prezent sunt in numar de 27.

O parte din tarile membre ale UE nu au adoptat moneda unica europeana, astfel incat a fost necesar implementarea unui nou termen care sa indice tarile unde euro este moneda nationala ( in prezent sunt 16 tari ) – Eurosistem.



SEBC isi exercita atributiile prin intermediul celor trei organe de decizie ale BCE: Consiliul Guvernatorilor, Consiliul Director si Consiliul General. Structura si responsabilitatile Sistemului European al Bancilor Centrale sunt redate succint in tabelul nr.1.

Tratatul de la Maastricht (articolul numarul 107), precum si statutul SEBC ( articolul numarul7) cuprind prevederi de o deosebita importanta in ceea ce priveste functionalitatea politicii monetare, si anume independenta BCE si a bancilor centrale nationale. In aceast sens, statutul definitoriu al BCE nu permite formularea de interpretari, afirmand: “nici Banca Centrala Europeana, nicio alta o alta banca centrala europeana, nici vreun membru din organismele lor de conducere nu vor cauta sau primi instructiuni de la institutiile sau organismele Comunitatii, de la niciun guvern al unui stat membru sau de la vreun alt organism”1. Astfel stabilit, Uniunii Europene i se solicita prin tratat sa accepte politicile BCE fara nici un fel de interventie, chiar si temporara.

BCE este considerata ca fiind cea mai independenta banca centrala din lume, creata pana in prezent, datorita respectarii tuturor prevederilor statutare.