Istoria hainelor dateaza din neolitic, atunci cand oamenii au inceput sa poarte pielea si blanurile animalelor, ca sa se protejeze de frigul iernii. In scopuri ceremoniale, ei foloseau diverse bijuterii si amulete speciale, combinate in special cu machiajul fetei si al mainilor.
Fiecare element al tinutei lor isi avea functia sa, indeplinind un anumit rol. Imbracamintea transmitea, de asemenea, infomatii importante, despre cel care o purta, cum ar fi statutul sau social sau situatia sa economica. La dezvoltarea formelor de imbracaminte au contrubuit in principal schimbarile culturale, climatice, geografice, precum si contactul cu alte civilizatii.
In Grecia Antica, hainele oamenilor de rang inalt se deosebeau de cele ale oamenilor de rand, prin calitatea materialului, broderiile si culorile folosite. In timp ce oamenii de rang inalt foloseau lana, pentru cei saraci era rezervat parul de capra. In Grecia antica predominante erau trei tipuri de imbracaminte: tunica, mantia si hlamida. Ele constau dintr-o bucata de stofa stransa cu o centura in jurul corpului si unita peste umar printr-un nod sau o agrafa.
In secolul al XVIII-lea, rolul dominant in industria textila este jucat de Franta si Anglia, prin introducerea technicilor inovative si utilizarea motoarelor cu aburi in productia textila, ducand astfel la cresterea numarului de articole de imbracaminte de pe piata. Cumpararea hainelor, gata de purtat, produse in fabrici, in detrimentul mersului la croitor, a inceput sa schimbe ireversibil functionarea comertului cu imbracaminte, din care cusutul la comanda a disparut treptat.
Tesaturi si textile ecologice
label
Proiecte
calendar_month
2011-05-18, 00:00
autorenew
2025-09-29, 16:59
history_edu
Fruntes Cristina
