Izvoarele istorice atesta ca, din cele mai vechi timpuri, s-au facut incercari de a construi aparate de zbor. Cu peste 2000 de ani in urma, filozoful grec Archytas din Tarentum a construit un porumbel mecanic, care putea sa se ridice in aer. Mai tarziu Aristotel a demonstrat functiile aripilor si cozii acestia.

Preocuparile pentru dezlegarea tainelor zborului au continuat si in Evul Mediu. Inventatorul arab Abdul Kasim a realizat un planor cu care a incercat sa zboare la Cordoba, insa a esuat. In anul 1060 calugarul benedictin Oliver Elmer a incercat sa zboare, calugarul accidentandu-se grav.

La mijlocul secolului al XII-lea, arabul cunoscut sub numele de „Sarazinul Zburator” s-a accidentat mortal intr-o incercare, nereusita, de a executa un zbor la Constantinopol.

In secolul al XIII-lea, englezul Roger Bacon a imaginat un mecanism de zburat. In anul 1420, profesorul de matematica Giovanni Batista Dante, din Perugia, s-a accidentat incercand sa zboare. Johann Muller din Bavaria a construit un aparat de zbor - un vultur din metal. Jucaria a zburat aproximativ 300 de metri.

In timpul Renasterii - Leonardo da Vinci a studiat zborul pasarilor si a imaginat un dispozitiv de zbor actionat prin forta musculara a omului. El este autorul unui proiect de aeroplan, de elicopter, al elicei si al parasutei.
In anul 1742 - Jean Boyvin de Bonnetot a traversat, cu ajutorul unor aripi, Sena. Cativa ani mai tarziu, in 1754, savantul rus Mihail Vasilievici Lomonosov a construit un model de elicopter.

Pana spre sfarsitul secolului XVIII, incercarile de zbor s-au soldat, in marea majoritate, cu esecuri.

Primul succes s-a inregistrat in 1783, cand fratii Joseph si Jacques Etienne Montgolfier au inaltat primul balon umplut cu aer cald. Succesul urmator este inregistrat de fizicianul Jaques Charles, care impreuna cu fratele sau Rober, au inaltat, pentru prima data, un balon umplut cu hidrogen. Zborul a durat doua ore si cinci minute, la 3000 de metri.