Teoria neo-clasica, reprezentata de A.Marchall, considera cunostintele ca fiind cea mai importanta parte a capitalului, cel mai puternic "motor" al productiei. Scoala austriaca (F. Hayek, J. Schumpeter) considera cunostintele ca avand o natura subiectiva, accentul fiind pus pe cunostintele individuale ale participantilor la procesele economice si nu pe cunostintele detinute in comun de catre diferitele grupuri din cadrul organizatiilor economice.

In conditiile unui mediu de afaceri marcat de schimbari rapide, organizatia trebuie sa dea dovada de flexibilitate ridicata pentru a se putea adapta la noile cerinte ale acestuia. Odata cu tranzitia la economia bazata pe cunostinte apar noi elemente de care trebuie sa tina cont o organizatie si managementul acesteia.

Tendinta care se manifesta in acest sens este faptul ca nu se mai pune accent pe resurse fizice ci pe cunostinte. In acelasi timp au loc mutatii la nivelul configuratiei structurale a economiei aparand noi domenii ale construirii acesteia. In ceea ce priveste resursele unei astfel de firme, observam ca apare o noua categorie si anume cunostintele, care raportate la celelalte sunt mai complexe si mai dificil de evaluat.

In Romania, knowledge managementul a patruns in corporatiile autohtone odata cu infuzia de know-how primita in urma preluarilor de catre multinationale. Gestiunea cunostintelor exista dintotdeauna in cadrul firmelor, sub forma unor discutii intre colegi sau traininguri. Acum insa, conceptul se aplica intr-un mod formal, organizat, prin departamente specializate si cu ajutor unor sisteme IT performante. In Romania, la ora actuala, nu se constientizeaza pe deplin aportul knowledge managementului la dezvoltarea organizatiei.