Observam ca, in perioada moderna, legat de declansarea procesului civil, operam cu doua notiuni sau doua drepturi: accesul liber la justitie si dreptul la actiune. Diferenta dintre cele doua nu exista doar sub aspect terminologic, ci se reflecta in continutul si functia acestora.

In ultimii 150 de ani s-au creat, in acest domeniu, teorii importante, de mare valoare, care au revolutionat dreptul procesual civil. Subliniem ca, in doctrina noastra, s-a facut distinctia dintre dreptul la actiune in sens procesual (dreptul general de petitionare, accesul la justitie) si dreptul la actiune in sens material1 (dreptul de a obtine de la instanta condamnarea paratului). Apreciem ca aceasta distinctie nu se impune cu necesitate2 si ca dihotomia „acces la justitie”- „drept la actiune” este cu mult mai clara si mai utila.



„Accesul liber la justitie” este un drept fundamental consacrat in toate legislatiile statelor democratice: toti avem dreptul de a apela la Puterea jurisdictionala a Statului. Vorbim despre un drept abstract, impartial, care nu este conditionat de a avea un drept subiectiv sau un interes legitim.

Accesul la justitie reprezinta o garantie pentru exercitarea tuturor celorlalte drepturi si libertati: garantia ca eventualele conflicte vor fi solutionate intr-un mod pacifist, de un judecator impartial. Art.21 din Constitutia Romaniei prevede, in al.1: „Orice persoana se poate adresa justitiei….”

1.Concept
2.Conditiile actiunii civile
3.Clasificarea actiunilor civile
4.Asigurarea actiunii civile. Masurile asiguratorii