Arheologia subacvatica, este o ramura a arheologie care este folosita pentru cercetarea epavelor si a relicvelor subacvatice. Ca si toate ramurile ale arheologiei, acesta a evoluat de la radacinile sale aflate in epoca preistorica, spre epoca clasica pentru studia mai apoi situri din toate epocile istorice inclusiv din recenta epoca industriala.

Aparitia sa a fost intarziata datorita dificulatilor aparute in accesarea siturilor si in aplicarea metodelor de salvare a artefactelor subacvatice.

La inceputurile sale arheologia subacvatica s-a luptat pentru sa se arata ca fiind o ramura utila care poate aduce contributii importante in studierea arheologiei. Situatia in cadrul acestui domeniul a luat o intorsura favorabila atunci cand universitatile au inceput sa fie interesate de aceasta, in acesta conditii s-a pus la punct o baza teoretica si practica a acestei discipline.

In aceste conditii arheologia subacvatica a devenit foarte populara la sfarsitul anilor 80, astfel a devenit acceptat termenul de arheologie maritina sau subacvatica care se ocupa cu studiul stiintific a trecutului vietii umane, comportamente, culturii, activitatii desfasurate in jurul sau sub occeane, marii sau râuri.