In zilele noastre, asigurarea este perceputa ca o industrie complexa, o retea regulata care ofera o mare varietate de produse si servicii care vin in sprijinul indiviziilor, familiilor si organizatiilor in problemele de risc. Totusi, asigurarile nu au fost mereu complicate. Metode incipiente de asigurare au fost utilizate de-a lungul mai multor secole. in timp, tehnicile de distributie a riscului s-au dezvoltat treptat pana la forma lor actuala.



Evolutia asigurarilor s-a produs in paralel cu cea a legislatiei, a contabilitatii si a formelor de comert. Oamenii de afaceri au invatat sa foloseasca tehnicile de asigurare pentru a micsora riscurile inerente in activitatea lor, asa cum au invatat sa foloseasca contractele pentru a stabili responsabilitatile financiare ale partilor. in trecut, oamenii erau dispusi sa accepte mare parte din riscurile pe care le intampinau, bazandu-se la nevoie pe sprijinul fnanciar al familiei, sau al comunitatii religioase. Cresterea gradului de complexitate al vietii moderne i-a determinat sa caute protectie impotriva riscului in randul mecanismelor de asigurare formale.

Necesitatea cumpararii unei asigurari personal reiese din nevoia de protectie a oamenilor. Pe langa toate bunurile detinute, viata si sanatatea unui individ, integritatea lui fizica, capacitatea de munca sunt bunurile cele mai de pret si pot fi afectate de diferite evenimente nesigure viitoare, ducand la imposibilitatea desfasurarii unei activitati si deci a obtinerii unui venit. Necesitatea incheierii unei asigurari de viata provine dintr-o nevoie absoluta a fiecaruia, de a oferi protectia financiara a familiei, a dependentilor sau a celor apropiati in cazul decesului, in paralel cu alte avantaje pe care asiguratorii le pot oferi: economisire, pensie, investitii.