Aparitia operatiunilor de leasing a fost determinata de ritmul alert al comertului, al cererii si al ofertei, al progresului tehnic, care implica decizii si investitii imediate, ce depasesc uneori posibilitatile de autofinantare ale comerciantului si capacitatile de creditare de care acesta dispune.

Leasingul a reprezentat un pas deosebit de important in finantarea intreprinderilor care doreau sa-si achizitioneze utilaje si echipamente, dar care nu aveau posibilitati financiare. Aceasta tehnica de finantare – care presupune un risc ridicat – vine sa dea satisfactie agentilor economici care care nu pot sa obtina credite de la banci, ori nu vor sa-si greveze bunurile mobile si imobile prin instituirea de ipoteci sau gajuri. De aceea, leasingul – ca tehnica de finantare – vizeaza, in primul rand, intreprinderile care urmaresc largirea activitatii si ridicarea performantelor, iar in plan mai general, asigura progresul tehnic.



Notiunea de leasing
In tarile cu sistem de drept anglo-saxon, termenul leasing desemneaza mai multe tranzactii. Astfel financial lease se deosebeste de operating lease care este o simpla locatiune cunoscuta si sub numele de renting.
in dreptul francez, termenul francez credit-bail se traduce credit-locatiune, desemnand o inchiriere a unui bun pe termen lung, o inchiriere privita ca o operatiune de creditare.

In legislatia germana se mai foloseste alaturi de termenul leasing si contractul numit konsumgüterleasing (inchirierea bunurilor destinate consumului), adica o forma de leasing operational, reglementat si de legislatia noastra, in special cu privire la bunurile de folosinta indelungata.