Auditul, respectiv examinarea de catre o persoana independenta si competenta a fidelitatii reprezentarilor contabile si financiare, a constituit si constituie cheia de bolta pentru probitatea si credibilitatea tranzactiilor economice.
Activitatea de audit reprezinta o examinare profesionala a unei informatii, in vederea exprimarii unei opinii responsabile si independente, prin raportarea la un criteriu sau standard de calitate.

Denumirea de audit isi are originea din latinescul „audiere”, care inseamna a asculta, a audia, iar verbul englezesc „to audit” este tradus prin a controla, a verifica, a inspecta.
Organizatiile economice si sociale au produs intotdeauna informatii contabil financiare. Nevoia de a verifica aceste informatii implica un control al conturilor, o revizuire a acestora, o examinare critica efectuata de persoane de specialitate independente.

Realizarea oricarei misiuni de audit la organizatiile economice, implica existenta unor reguli precise, formalizate, cunoscute si acceptate de emitatorii si receptorii informatiei supuse auditului.
Aceste reguli sunt definite la nivel general national sau international. Se ajunge la notiunea de norma, care permite aprecierea calitatii unui audit in raport cu un sistem de referinta.

Auditul financiar conduce la formarea unei judecati asupra conturilor si nu la elaborarea situatiilor financiare. Este un domeniu de actiune in contabilitatea financiara si deschide numeroase linii de cercetare.

.