1. Cu privire la valabilitatea conventiei, prin care se stabileste ca imobilul edificat de soti in perioada dinaintea casatoriei este bun comun, instantele au avut de solutionat urmatoarea cauza :
Reclamanta L.A. a chemat in judecata pe sotul ei, L.V. pentru a se dispune partajarea bunurilor comune, printre care un apartament in Ploiesti.
Paratul a depus o intampinare si cerere reconventionala, prin care a contestat caracterul de bun comun al apartamentului, sustinand ca acesta este bunul sau propriu, fiind achizitionat la 9 noiembrie 1972, anterior casatoriei care a avut loc la 3 iulie 1973.
Paratul a depus la dosar contractul nr. 6273/1972 si chitanta de depunere a avansului, aratand ca a platit, personal, ratele, pana la data incheierii casatoriei. A aratat, in continuare, ca numai sumele achitate in contul ratelor, de la data casatoriei, 3 iulie 1973, pana la data despartirii in fapt, 27 martie 1982, reprezinta contributia comuna, a sa si a reclamantei, la plata imprumutului acordat de CEC in vederea achizitionarii apartamentului.
Judecatoria Ploiesti, prin incheierea din 9 iunie 1982, a admis in principiu actiunea si cererea reconventionala, a stabilit ca apartamentul este bun propriu al paratului si ca avansul s-a platit de parat din suma cu care matusa reclamantei a inteles sa-i ajute pe amandoi, in perioada anterioara casatoriei, astfel ca reclamanta are numai un drept de creanta in cota de 1/2 din avans si din ratele platite de la data casatoriei pana la despartirea in fapt.
Prin sentinta civila nr. 4861/1982 Judecatoria Ploiesti a admis in parte actiunea si cererea reconventionala si a atribuit apartamentul paratului, cu obligarea acestuia de a plati reclamantei o sulta, in completarea valorii bunurilor mobile ce i-au fost atribuite ei in intregime.
