La inceputul secolului al XX-lea , cunoscut in literatura de specialitate drept "secolul serviciilor" , economistii si-au pus problema definirii SERVICIILOR PUBLICE pornind de la rolul in acoperirea unor nevoi colective , ce nu pot fi inlocuite , ale cetatenilor de stat ( servicii publice privind productia , distributia si consumul energiei electrice , gazelor naturale ,servicii publice de educatie , sanatate si asistenta sociala , transporturi , telecomunicatii , servicii publice postale etc.)



Delimitarea categoriei serviciilor publice de celelalte categorii de servicii a fost impusa din urmatoarele motive: serviciile publice constituie activitati de interes general din care cea mai mare parte produc bunuri publice furnizate de administratii si colectivitati locale. Scopul lor este indreptat spre recuperarea costului de productie si nu spre obtinerea profitului. - organizarea si functionarea serviciilor revine in mare parte organelor autoritatii publice (administratia centrala - ministere , alte organe subordonate guvernului ; administratia locala - primarii , prefecturi , consilii comunale si intreprinderi publice - regii autonome de transport , posta )

Pana in 1939 persoanele juridice private nu aveau dreptul sa presteze servicii publice , insa datorita faptului ca statul numai facea fata cerintelor sociale , s-a pus problema delegarii unor servicii de interes general pt societatea unor persoane juridice private .In domeniul serviciilor publice statul are rolul de a supraveghea firmele private care au preluat sarcina producerii serviciilor publice.