Intr-un camp al ideilor foarte vast, asa cum este cel al stiinelor socio-umane, racordarea sociologilor cercetatori la una sau alta dintre cele doua paradigme, a fost mai mult decat fireasca, unii afirmand in mod deschis superioritatea sau inferioritatea unei paradigme in raport cu alta.Pe de lata parte, multi sociologi au vazut intre cele 2, numeroase complementaritati si inferente, insistandu-se asupra faptului ca sociologia trebuie sa utilizeze concomitent ambele metode.Adeptii acestei idei mentioneaza ca nu exista o realitate sociala numai calitativa sau numai cantitativa.Deci, cele doau metode se presupun reciproc.Ideea de a cuantifica unele dintre metodele sociologice(de a introduce masurarea ) a fost benefica si va continua sa ramana asa daca se vor respecta 2 conditii:
1. a nu se parasi metodele calitative
2. aplicarea metodelor cantitative sa aiba loc atunci cand se obtin date reale si nu doar formale.Acest rationament este argumentat prin faptul ca, o corelatie sau un calcul de covarianta nu asigura prin ele insele adevarul sociologic, ci numai in masura in care faptele cuprinse in ele sunt reale.
Ca orientare metodologica, abordarea cantitativa se plaseaza pe pozitia pozitivismului, care este modelul de cercetare in stiintele naturii.Chiar Compte ofera termenului de sociologie alternativa lingvistica de fizica sociala, militand pentru trecerea studiului societatii sub semnul studiilor pozitive(al stiintelor exacte).El propune deci studiul faptelor sociale cu ajutorul unor metode identice sau analoage celor din stiintele naturii, facandu-se astfel trecerea de la speculatia despre om si societate la cercetarea efectiva.
