Avem in vedere dreptul de proprietate publica, drept existent si reglementat in perioada dezvoltarii moderne a Romaniei, inceput inca din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, inlocuit in perioada regimului totalitar pe care l-a cunoscut statul roman intre 1945-1989 cu dreptul de proprietate socialista de stat. Dupa anul 1990, odata cu trecerea la organizarea democratica a societasii romanesti, a reaparut, mai intai, nosiunea de domeniu public, in Legea nr. 18/1991, modificata si republicata, si apoi cea de proprietate publica, in Constitusia adoptata in anul 1991, in Constitusia revizuita in anul 2003, in prezent in vigoare, precum si in alte acte normative.
Astfel, spre deosebire de alte subiecte de drept, statul si unitasile administrativ-teritoriale, persoane juridice de drept public, ca purtatoare ale atribusiilor de autoritate, au o dubla calitate, fiind subiecte de drept public, in primul rand, si subiecte de drept privat. Aceste persoane juridice, insa, sunt singurele titulare ale unui drept de proprietate al carui regim juridic este diferit de cel de drept comun, respectiv dreptul de proprietate publica.
CUPRINS
1. DREPTUL DE PROPRIETATE PUBLICA - FORMA A DREPTULUI DE PROPRIETATE
1.1. CONSIDERAsII GENERALE
1.2. NATURA JURIDICa A DREPTULUI DE PROPRIETATE PUBLICA
2. CARACTERELE JURIDICE ALE DREPTULUI DE PROPRIETATE PUBLICA
2.1. NOTIUNE
2.2.INALIENABILITATEA
2.3.IMPRESCRIPTIBILITATEA
2.4. INSESIZABILITATEA
3. CONCLUZIE
4. BIBLIOGRAFIE