Definirea terorismului este o problema de perceptie culturala, politica si sociala a actului de violenta si a scopului politic urmarit prin teroare. Unii sociologi si politologi sustin ca, in principiu, nu se poate da nici o definitie a terorismului deoarece insusi procesul de elaborare a unei definitii face parte dintr-un context mai larg de contestare a ideologiilor si obiectivelor politice. Definitiile sustin argumentul ca perspectiva se poate schimba in functie de momentul si de locul unde are loc actul terorist.

Notiunea de „terorism” este din punct de vedere etimologic un derivat de la „teroare” cuvant de origine latina. inca inainte de romani, in mitologia greaca, teroarea (Phobos) si frica (Deimos) erau numele date celor doi cai, care tragea carul de lupta al lui Ares, zeul razboiului. Simbolistica acestor cuvinte este semnificativa. Razboiul, lupta, conflictul presupun recurgerea la folosirea fortei, a mijloacelor violente, distructive.



Resorturile psihologice ale acestui proces sunt: frica (teama) si teroarea. Grecii subliniau independenta relativa dintre aceste doua concepte ce interrelationeaza. Frica este cunoscuta de ei si ca o reactie a cetatenilor eleni la schimbarile politice majore din cetate (polis), daca aceste schimbari erau atat de semnificative incat sa ameninte securitatea lor individuala si a comunitatii sociale din care faceau parte.

Prin notiune de teroare – luata de sine statator – se intelege o stare de teama extrema care inspaimanta, tulbura si paralizeaza. La randul ei violenta este definita ca implicand recurgerea la forta, de catre un individ sau un grup in vederea prejudicierii integritatii unor persoane sau bunuri.