Pentru o mai buna intelegere a subiectului propus vom face mai intai cateva precizari necesare pentru constructia interioara a lucrarii. In primul rand alegerea temei este poate cea mai dificila pentru ca, in ceea ce priveste comportamentul social, s-au scris sute de pagini si este greu sa stabilim exact o scara de valori dupa care sa facem judecati comparative intre toti autorii mentionati in prezenta lucrare. Ne vom limita doar la o prezentatre a principalelor lor teorii cu privire la comportamentul social si la caracteristici.


In al doilea rand vom incerca sa aplicam aceste teorii unor exemple practice prin care sa putem analiza practic cele pe care le afirma autorii.



In al treilea rand treubuie spus faptul ca nu putem sa nu facem unele aprecieri asupra sistemelor de abordare a acestor autori, insa aceste aprecieri personale nu vor face decat sa observe unele aspecte pe care socilogii respectivi nu le-au tratat in mod deosebit, sau unele lacune de care sufera textele.

Inainte de oricine Gustave Le Bon este cel care pune bazele teoriei despre comportamentul colectiv prin aparitia in 1895 a lucrarii “Psihologia multimilor”. Teoria sa despre comportamentul social se poate explica cel mai bine printr-un enunt de tip cauzal stimul – contagiune. Pentru a intelege mai bine trebuie sa pornim de la definitia data de autor multimilor: “Multimea este o reuniune de indivizi oarecare, indiferent de nationalitate, profesie sau sex, indiferent de imprejurari care ii aduna impreuna”1. Inca de la aceasta definitie se poate intui cu usurinta conceptia lui Gustave Le Bon despre comportamentul multimilor pentru ca o astfel de reuniune cat se poate de eterogena nu va fi foarte greu de stapanit si dirijat.