Exista mai multe teorii despre originea limbajului, datele citate pentru prima aparitie a sa variind de la un autor la altul, de la epoca omului Cro-Magnon, acum 40.000 de ani, pana la epoca lui Homo habilis, aproximativ acum 2 milioane de ani. O alta problema disputata este aceea a localizarii aparitiei limbajului; teoria poligenezei sustine ca limbajul a aparut in locatii diferite, pe cand teoria monogenezei sustine ca limbajul are o sursa unica de provenienta.

Teoriile monogenezei sunt dominate de doua scoli mari de gandire. Una dintre ele este cea influentata de Chomsky. Aceasta teorie pleaca de la premisa ca specia umana, asa cum o cunoastem noi, ia nastere in urma unei mutatii genetice neobisnuite, aparute acum aproximativ 100.000 de ani, in urma careia circuitele cerebrale s-au reorganizat.



Aceasta reorganizare ar fi dat nastere „instincului lingvistic” uman, deschizand calea catre cresterea exploziva a tuturor abilitatilor cognitive pe care le furnizeaza limbajul ca sistem de comunicare puternic. Limbajul este o caracteristica innascuta a fiintei umane, si de aceea este posibil sa identificam si sa descriem o „gramatica universala”. Tot acesta ar fi motivul pentru care e greu sa ne imaginam o forma intermediara de limbaj care sa functioneze fara nici una din structurile gramaticale prezente limbile naturale.

Aceasta teorie a fost criticata ca fiind una anti-evolutionista, dar adepti mai noi ai teoriei evolutioniste sprijina aceasta ipoteza. Exista printre oamenii de stiinta parerea ca mecanismul care a dat nastere limbajului implica combinarea unor elemente preexistente care nu fusesera selectate pentru a produce in mod specific aceasta functie, dar care, impreuna, au facut posibila aparitia limbajului.