Comunicarea vizuala este inca una din nenumaratele forme de comunicare posibile: prin cuvinte, prin sunete, prin miscare. Comunicarea vizuala se face pe calea imaginilor si presupune ca si comunicarea prin cuvinte existenta unui limbaj, care in cazul comunicarii vizuale se compune din forma si culoare. Astfel orice imagine poate fi descompusa la nivel vizual in forma si culoare, asa cum orice propozitie poate fi impartita in gramatica in cuvinte.



Asa cum comunicarea prin cuvinte presupune ca fiecarui semn (cuvant) ii corespunde un sens (o reprezentare abstracta a unui obiect concret sau concept abstract), in acelasi fel fiecarei imagini ii corespunde la nivelul gandirii o semnificatie (care la randul ei poate fi aceea de obiect concret sau concept abstract). Imaginea unui mar va face automat trimiterea la mar ca realitate, in timp ce imaginea unui cerc va sugera poate ciclicitate.

Dar imaginile, ca si cuvintele, nu au corespondent numai la nivel rational, ci isi gasesc echivalentul si la nivel emotional sau senzorial. Din acest motiv culorile au putut fi impartite in culori calde (rosu, portocaliu, galben) si reci (verde, albastru, mov) in functie de senzatia de caldura sau de frig pe care reusesc sa o transmita, sau in culori vesele (galben, portocaliu, rosu) si triste (negru, indigo, mov) in functie de capacitatea lor de a trezi o strare de spirit sau o alta. Aceleasi proprietati le au si formele, unele transmitand dinamism, altele staticitate, unele agresivitate, altele ocrotire. Astfel imaginile (prin culoare si forma) reusesc sa aiba un impact foarte puternic asupra psihicului, sensibilitatii si gandirii umane.