Banii, moneda sau activele monetare constituie, la ora actuala, „tinta” mobila a intregii omeniri. Evolutia tuturor economiilor contemporane, ca de altfel si sensul de miscare al umanitatii nu par sa-l contrazica absolut de loc pe „legendarul” de acum Karl Marx si afirmatia sa: „Banii apar ca fiind autoputernici” – motiv pentru care se confunda si in prezent avutia cu banii.



Sub o forma sau alta, banii indeplinesc mai multe functii, insa, prin definitie discordanta dintre cantitatea de bani aflata la un moment dat in circulatie in posesia diferitilor agenti economici si cantitatea de bunuri si servicii oferite pe piata reflecta, in mod diferit de la o tara la alta, puterea de cumparare a unei monede sau alteia. Patapievici atrage atentia asupra acestui lucru” Puterea de cumparare, capacitatea de-a fi schimbati pentru marfuri si servicii de catre posesorii lor depinde nu de un act volitiv, ci este o rezultanta a raportului intre cererea solvabila si fondul de marfa si servicii disponibil pentru satisfacerea acesteia”.

Keynes lanseaza o noua teorie cantitativa, o formulare noua a acesteia. Economistul de la Cambridge considera urmatoarele: P – nivelul preturilor, V – volumul tranzactiilor, M – volumul depunerilor la banci provenite din venituri si v – viteza de rotatie a banilor ajungand la ecuatia: PQ = Mv (Q – volumul productiei). Deosebirea esentiala intre ecuatia lui Fisher si a lui Keynes este ca: primul pune accent pe cantitatea banilor, iar al II-lea pe puterea de cumparare a agentilor economici si a populatiei.