Fiecare dintre noi are un mod obisnuit de a se comporta, care poate fi reperat in diferite categorii de situatii particulare. De exemplu, in situatiile ce favorizeaza interactiunile sociale, anumite persoane au mai curand atitudini rezervate, in timp ce altele cauta contactul cu ceilalti.
Se pot deci, desprinde in ansamblul comportamentelor noastre configuratii, nuclee coerente, relativ stabile, care ne permit sa distingem indivizii intre ei. Acestea constituie personalitatea.
Dincolo de opozitia, dar mai ales de complementaritatea dintre diferitele abordari ale personalitatii, se poate spune (cf. Jean-Claude Filloux) ca personalitatea este unica, proprie unui individ (chiar daca acesta are trasaturi comune cu altii), ca ea nu este numai o suma, un tot de functii, ci o organizare, o integrare (chiar daca aceasta integrare nu se realizeaza totdeauna). in plus, personalitatea este temporala (ea este, totdeauna, aceea a unui individ care traieste istoric intr-un anume context, intr-un anume mediu) si nefiind nici stimul, nici raspuns, ea se afirma ca un stil, prin intermediul comportamentelor. Relativ stabila la adult, personalitatea este in constructie, in dezvoltare la copil.
Cunoasterea de sine
label
Referate
calendar_month
2010-01-14, 00:00
autorenew
2025-09-29, 16:57
history_edu
studentie.ro
