Copiii de virsta prescolara pot reactiona devenind foarte dependenti de parinte sau tematori cu privire la momentele sapararii, de ex. atunci cind sint lasati la gradinita sau la scoala sau cind trebuie sa mearga la culcare. Schimbarile in obiceiurile lor de a minca sau dormi sint adesea un semn ca un copil trece printr-un moment dificil. Uneori au accese de furie mai prelungite sau pot plinge mai usor decit in mod obisnuit.

Comportamentul regresiv cum ar fi suptul degetului mare sau folosirea din nou a unui limbaj de bebelus sint de asemenea manifestari frecvente. Enurezisul (udarea patului in timpul noptii) este de asemenea un semn obisnuit de suferinta emotionala si poate fi expresia anxietatii sau furiei. Uneori copiii “somatizeaza” sau manifesta probleme fizice, cum ar fi dureri de cap sau dureri de stomac. (Totusi, trebuie sa aveti grija si sa nu considerati toate aceste simptome doar niste “reactii pur emoptionale”, iar atunci cind simptomele persista sau sint grave, copiii trebuie sa fie consultati de catre medicul pediatru.)



Copiii de virsta scolara pot manifesta unele din aceleasi semne ca si copiii mai mici, dar pot de asemenea sa arate semne mai fatise de minie, ingrijorare sau tristete. Altii pot actiona ca si cum “nu le pasa” si isi iau un aer de indiferenta, in timp ce alti copii vor nega in mod fatis ca parintii lor divorteaza. Uneori copiii de aceasta virsta incearca sa fie “foarte cuminti”, ca si cum s-ar purta perfect, si poate asa parintii lor nu se vor desparti.