Modul de abordare si de analiza stadial al vietii umane individuale pare ca intruneste cei mai multi adepti printre psihologii dezvoltarii. Chiar daca viata individuala isi are in cazul fiecaruia continuitatile si discontinuitatile sale, acest mod de abordare ne inlesneste accesul la delimitarea si aprofundarea diferitelor momente, perioade ale vietii indivitdului, ne ajuta din punct de vedere cognitiv sa descifram viata individuala, sa transmitem si sa confruntam datele constatate.



Varsta scolara, denumita si copilaria a treia, se distinge prin latenta sexuala, orientare obiectiva a intereselor, diminuarea egocentrismului, sociabilitate crescuta, dar inca nediferentiata, toate aceste pivotand in jurul constructivismului, ca trasatura, care isi cauta tot mai multe prilejuri de a se exercita si de a se impune ca dominanta. Mediul scolar, in care copilul de 6-7 ani este primit, este complet diferit de cel familial, el fiind creat, cum observa M. Debesse, nu pentru a distribui satisfactii afective, ci pentru o munca disciplinata, continua, or-ganizata. Şcoala constituie un mediu care, in locul unui grup restrans (cel de joc), ofera copilului o colectivitate si un loc de munca, cu numeroase intrepatrunderi – mentale, afective, morale – care se constituie ca un important resort al dezvoltarii lui psihice.

Adaptarea la scoala, la ocupatiile si relatiile scolare presupune o oarecare maturitate din partea copilului, care sa ii insufle capacitatea de a se lipsi de afectivitatea ingusta din mediul familial si de interesele imediate ale jocului, pentru a patrunde intr-un nou univers de legaturi sociale si de a-si asuma indatoriri.