Din perspectiva sincronica a romanei contemporane, vom face referire numai la sensurile noi inregistrate dupa 1990, cand lexicul limbii romane a cunoscut o dezvoltare atat de rapida, incat chiar si cele mai recente lucrari lexicografice nu reusesc sa inregistreze ultimele creatii lexicale si sa surprinda mutatiile de sens care se petrec sub ochii nostri.

Majoritatea sensurilor pe care le consideram dinamica semantica in romana actuala sunt fapte de discurs, inregistrate in texte actuale, cu precadere din mass-media. Schimbari semantice propriu-zise nu pot fi considerate decat cele consacrate de uzul general sau cvasigeneral.



Analiza contextual-stilistica, in toata complexitatea ei, este utila si relevanta pentru explicarea mecanismului evolutiei sensurilor. Majoritatea cuvintelor care au dezvoltat sensuri noi in mass-media actuala romaneasca este reprezentata de neologisme, iar noile semnificatii atat denotative, cat si conotative, se concentreaza mai ales in domeniile social-politic, economic si administrativ. Neologia semantica se manifesta sub trei forme: largirea sensului, restrangeri de sens si calc semantic, cand sensul nou, adaugat, imita un model strain.

Extinderile semantice inregistrate de neologisme si mai ales de termenii specializati au loc in urma schimbarii domeniului de referinta. Noile sensuri pastreaza asa-zisul nucleu semantic si neglijeaza unele seme periferice din definitia de dictionar, inlaturand, in plan sintagmatic, restrictiile contextualstilistice asociate sensului initial si largind considerabil gama noilor combinatii lexicale. Sensurile noi trebuie sa satisfaca atat functia de comunicare, cat si functia expresiva a limbii.